miercuri, 31 martie 2010

Printre straini

Nu trebuie sa fii in afara tarii ca sa te simti printre straini, ti se poate intampla oriunde. Sa simti ca nu cunosti pe nimeni cu adevarat, iar nimeni nu te cunoaste pe tine. Sa-ti fie frica sa te arati asa cum esti, sau erai, in preajma prietenilor, pentru ca nu se stie niciodata cum poti fi perceput de necunoscuti.

Mi-e dor de casa, de patul meu, de lumina puternica de zi, de dusurile fierbinti, de masa joasa din sufrageri la care mancam, stand pe jos, turceste, de cuptorul in care faceam paine de casa si prajituri, de scaunul de la calculator cu spatarul inalt si moale, si mobil. Nu mi-e dor de vecinul de deasupra care-mi punea muzica, de cele mai multe ori manele, pe la 2 noaptea, dar mi-e dor de gugustucii care se asezau pe pervazul geamului si grangureau in soarele dup-amiezii.

Mi-e dor de oamenii inghesuiti in metrouri, de colegii de facultate si de berile cu John si Alexa. Mi-as dori sa fiu prin preajma Mihaelei sau Alinei, cand nasc, poate chiar sa le urmez si eu exemplul sau sa ies la ceaiuri cu Oana si Cami. Mi-e dor de Laura si Ariana cu ochisorii ei albastrii si parul carliontat, mi-e dor sa ma joc cu ea si sa stau la povesti cu maica-sa (Laura). Mi-e dor de Ioana, sa o vad cum creste, cum devine o domnisoara, cum isi indreapta parul cu placa in loc sa-si puna dresuri in cap si sa se prefaca ca e Andreea Antonescu. Mi-e dor de Adi si Adina, de mersul la film cu ei, sa ne strangem toti la masa joasa si sa mancam Shaorma facuta de mama.

Si de Mama, mi-e dor de statul cu ea la TV, comentatul emisiunilor "Dansez pentru tine", al meciurilor de fotbal si al serialelor de pe AXN pe care eu le-am vazut deja pe calculator, dar le revad de dragul ei. Mi-e dor de Mama, care a invatat de cand am plecat eu sa intre pe net (eu n-am fost in stare s-o invat), sa caute pe "goagal", sa se uite pe youtube la filmulete pe tot ecarnul, iar pentru ca nu a stiut cum sa iasa din ele cu "esc" a stins calculatorul.

In alta zi a cautat cantecele din tineretile ei, pe care le canta pe munte si printre ele a gasit si unul din cantecele compuse de ea in '79, "Imnul Blatistilor". Cat de mandra trebuie sa se fii simtit, cat de nerabdatoare trebuie sa fii fost sa povesteasca cuiva, sa astepte sa vina ora 6 sa o sun pe fix gratis. Si-am sunat-o ca in fiecare zi, de cand am plecat de acasa, si-am vorbit si ne-am bucurat impreuna.

Telefonul...ce inventie miraculoasa, cat de mult poate sa micsoreze distanta dintre oameni, chiar daca doar pentru cateva minute, in acele minute o am pe mami langa mine si ea ma are pe mine, oriunde as fii.

Cand eram mica si plecam cu bunica la bai in Slanic Prahova, stateam cu saptamanile, iar cand ma intorceam mama imi canta mereu "Ce dor mi-a fost de ochii tai/ Intr-o zi de maine tu vei reveni...amandoi vom fi.", apoi isi punea mainile in capul meu, apoi si le punea in al ei cand vedea ca mamaia n-a avut grija sa ma spele mai des pe par. Apoi seara la culcare imi canta, doar cateodata,: "Tigancusa esti frumoasa, tigancusa mea/ Te iubesc si nu te pot uita."

Dar am crescut acum, si-mi incep propria viata printre straini, cum a facut-o si ea, fara sa uit de unde am plecat si cine sunt, imi intemeiez propria familie si sper sa ajung sa-i cunosc pe acesti straini si sa-mi devina apropiati la fel ca cei pe care i-am lasat in urma, dar pe care n-am sa-i uit, macar de sarbatori si de zilele lor de nastere, ca sa nu cumva sa le devin eu lor o straina.

2 comentarii:

Virusescu spunea...

Si noua ne e dor de tine, dar tocmai ai reusit sa ma faci sa nu mai vreau sa-ti citesc blogul ca scrii prea emotiv.
Offf... O sa fac totusi un efort :).

Anonim spunea...

Aliosha,gandeste-te ca e strainatatea pe care ti-ai ales-o tu si ca la un moment dat numai acolo si cu el te vei simti pe deplin ACASA.Incearca sa fi tu insati printre acei "straini" si vei vedea ca le va fi imposibil sa nu te placa.La Severin a inceput cea mai lunga etapa din viata ta ,dar ca orice inceput, e greu.De dorul dupa casa copilariei nu vei scapa niciodata,dar foloseste asta constructiv si fa-ti o noua casa alaturi de Calin.Si ,vorba ta,noroc ca s-a inventat telefonul si net-ul...Daca vei dori te vei adapta,iar cand vei gindi despre strainatate nu ti se va mai parea,cu siguranta,la Severin. Cat despre Bucuresti,e aceasta Roma a Romaniei:toate drumurile duc acolo.Iar de cei dragi de aici:nicio departare nu te va instraina!!!!! Va pupa mama!

Trimiteți un comentariu