sâmbătă, 31 decembrie 2011

Lista pentru 2012

1. Pixie Tattoo pe umar:

2. Suvite mov in par:
3.Sa zbor cu un avion:
4. Perfect Turkey holiday:

5. Sa-mi iau role:

6. Sa fiu in forma si sanatoasa pentru un viitor bebe in 2013:
7. Sa iau carnetu


8. Sa invat sa cant la chitara

9. Lectii de dans

10. Sa scriu mai mult in bloguri

Va urma...

vineri, 9 septembrie 2011

Festivalul de Teatru ArtThalia din Drobeta Turnu Severin


Se intampla ceva minunat in Severin. S-a dat startul unui festival ce, speram noi, sa se tina in fiecare an. Poate la anul, noi, DTS Flow, o sa fim mai implicati, o sa avem mai mult timp sa gandim TOT si o sa ni se dea si prilejul de a coordona mai mult situatia.

Sunt mandra de copiii nostrii. Membrii DTS-ului s-au dovedit a fi exact ceea ce aveau nevoie trupele din celelalte orase. Am descoperit in ei dorinta de a fi seriosi, de a se purta ca profesionalistii, de a prefera compania strainilor cu bun simt decat a "co-nationalilor" fara.

Un festival de teatru era dorinta lui Calin de cand a intrat in DTS Flow, din pacate anul asta nunta ne-a consumat tipul si creierul, necesare pentru a pune la punct un plan. Lizuca Ciurea si Monica Ciurea ne-au ajutat, fara sa stie de visele noastre. Au creat o Asociatie dupa numele fratelui, implicit fiului, lor si au dat drumul demersurilor pentru a dezvolta acest plan. Alexandru Ciurea era un baiat minunat. Era artist prin natura lui. Era plin de viata si a trait-o la maxim. Nu cred ca am putut sa vorbesc pana acum de el decat in linii mari pentru ca e dureros sa stii ca unei persoane, care-si traieste fiecare clipa la maxim, de varsta mea, ii poate fi curmata linia de un accident facut de o femeie, un adult, care si-a petrecut viata in pahar si care probabil nu a invatat nimic bun de pe urma accidentului. Nu stie nimic despre Alex, nu l-a cunoscut cum l-am cunoscut noi si nici nu va avea sansa sa ii coloreze viata asa cum ne-a colorat-o noua. Mi-e mila de ea, pentru ca noi am fost niste norocosi sa-l cunoastem, iar ea si-a retezat singura sansa de a fi la fel ca noi, speciali. Noi avem amintiri placute si o tristete amara, ea are doar tristetea.


Am mai invatat lucruri noi cu ocazia festivalului. Am invatat ca mai exista si alti oameni minunati, cu foarte mult bun simt, si vreo 25 dintre ei se afla chiar in Bucuresti, toti adunati intr-o trupa de teatru numita oKaua. Am invatat ce inseamna cuvantul puritate si cum poate fi pus in practica de niste copii, dar fara sa inspire fragilitate, ci m-au inspirat sa fiu buna si sa-mi doresc sa-i strang tare tare in brate pe toti si sa fiu mereu inconjurata de compania lor. Eu, o adulta, pot spune, de aproape 26 de ani, imi doresc sa stau in preajma unor copii buni pentru ca prin asociere pot fi si eu considerata o persoana la fel de minunata. O sa-mi fie dor de ei cand o sa plece, o sa ramanem doar cativa oameni buni si o sa strangem cat putem cu dintii de bun simtul nostru pana vom fi incet, incet, umbriti de rautatea celor din jur, si, prin asociere, sa devenim iar rai.

Am mai intalnit si o trupa de improvizatie care erau atat de buni ca si daca taceau tot spuneau ceva. Am fost impresionata de cat de largi sunt oportunitatile tale cand te lasi dusa de valul inspiratiei si nu ti-e teama ca suni penibil. Ca poti sa gandesti in grup o poveste ce merita aplauze. Improvisneyland ne-au invatat multe, dar mai cu seama ca improvizatia inseamna distractie fara sa fii limitat. Mi-as fi dorit sa petrec mai mult timp si in compania lor pentru ca era fascinant sa-i asculti vorbind despre orice.

Si nu in ultimul rand Sheaghii, caruia ii urez o cariera de succes si sper sa aud cat mai des de numele Andrei Netejoru. Un om bun, amuzant, de care n-ai mai vrea sa te desparti, cu un suflet frumos si un spirit colorat. Sunt convinsa ca vorbesc in numele tuturor cand spun ca ne-am indragosstit de tine pana peste cap si ca suntem tristi ca si tu ca si oKaua veti parasi aceste meleaguri si veti uita de noi odata reuniti cu prietenii vostrii probabil la fel de cul ca voi. Dar noua ne-ati marcat sufletele in doar 5 zile, iar orasul nostru a fost mai frumos cu voi in el. Va iubim!!!!

Imi lasa un sentiment placut acest festival. Ma bucur ca nu ne-au lipsit prea multe, ca am reusit sa facem ceea ce ne-am propus, iar organizatorii s-au ridicat peste asteptari. Speram ca la anul sa ne ridicam si noi.
De azi incep concursurile, bafta tutror participantilor.

luni, 18 iulie 2011

Pasul trei - Party Party


Petrecerea a fost stilata, zic eu, daca e sa vorbim de servire, energica, daca ma gandesc la cat de mult s-a dansat si cate s-au intamplat, si exact ce mi-am dorit. Poate ceva mai multa lume n-ar fi stricat, dar cei importanti au fost prezenti, iar cei importanti, dar absenti ne-au urat tot binele din lume si a fost de ajuns.

Emotionant a fost momentul dansului pe care il pregatisem cu grija. Calin mi-a iertat "dexteritatea" cu care faceam miscarile din cauza pantofilor probabil pentru ca el, spre surprinderea mea si a lui, s-a incurcat de la inceput si m-a si calcat pe picior. Per total a iesit ce trebuia sa iasa, nu am uitat nicio miscare, dar am executat prost, oricum prietenii s-au multumit si cu un nivel scazut de profesionalism.

Celelalte momente care au marcat seara au fost cand au rapit mirele si l-au dus la benzinaria de langa restaurant si i-au cumparat o bere. L-am rascumparat impreuna cu nasul pentru o sticla de Jim Beam umpluta cu suc de mere si 2 energizante. Apoi ni s-a facut mila si le-am dat si una adevarata pentru efortul de a-l cara pe sus pe mire.

A urmat furtul miresei de catre nasa, si a nasei de catre o prietena comuna,Andreea, fratele meu si prietena lui, Adina. Am fost rapita, s-au mai bine spus, m-am urcat singura in masina si m-au dus in club, unde am dansat si am baut cate un shot de vodka cu ceva albastru. Am facut poze apoi Andreea a sunat ginerele, i-a spus ca nevasta-sa danseaza si se s9imte bine si i-a inchis telefonul.

Am fost rascumparata pentru o sticla de Garone Cherry, un cantec din partea mirelui si un streeptease din partea nasului, care trebuia sa fie dans de fapt, dar nu s-a inteles bine si si-a rupt nasturii ca un leu pentru ca nu reusea sa-i deschida la timp.

Ne-am amuzat, ne-am distrat, ne-am dansat, multumita dj-ilor, am platit si la 5 ne-am retras in camera. A doua zi ne-a strans lucrurile, am luat si ce nu s-a consumat de la restaurant si-am plecat acasa extenuati. Nu ne putem compara nunta cu cea regala de anul asta, dar pentru mine la fel de frumoasa mi s-a parut. Prietenii probabil ar fi preferat sa fie invitati la cea regala, dar s-au multumit si cu a noastra.

marți, 21 iunie 2011

Pasul doi - In fata lui Dumnezeu


In fata Lui si a prietenilor am facut urmatorul pas. Inca de la cununia civila am senzatia ca ceva e schimbat, cumva reusim, noi, cei mereu punctuali, sa intarziem. La starea civila am plecat un pic cam tarziu de acasa, apoi la restaurant i-am cam facut pe invitati sa astepte, dup-aia am plecat eu la Bucuresti si cand m-am intalnit cu managerul de evenimente am asteptat 30 de minute. M-am dus la gara sa-l iau pe Calin si noroc ca i-a intarziat trenul, altfel ajungeam prea tarziu. Am fost cu el la restaurant si ne-a asteptat tanti juma de ora in hol, iar in ziua nuntii coafeza a intarziat juma de ora, ceea ce ar fi insemnat ca nasa sa vina si sa nu poata sa-mi faca machiajul, asta daca nu intarzia si ea juma de ora. Noroc ca la Biserica am ajuns la timp, dar au tras preotii de slujba si ne-au tinut o ora. Astea sunt partile neplacute din poveste, si, sincera sa fiu, sunt mai mult amuzante decat deranjante.

Partile frumoase, din pasul doi, au inceput din momentul in care Calin m-a vazut, aranjata si-mbracata, si a zis "wow". Apoi a urmat momentul cand afara a iesit soarele desi toata dimineata fusese inorat si urat, pe urma momentul de relaxare completa cand am ajuns la timp la biserica si totul era frumos si la locul lui. Cand am intrat a inceput sa picure, deci ne-a ocolit la mustata. Slujba a fost divina. Cei 5 preoti, desi obositi, isi mascau cascaturile prefacandu-se ca se roaga, zic eu, din respect pentru noi si cei prezenti. Ne-au zambit mereu si ne-au facut sa simtim ca cineva chiar ne binecuvanteaza dragostea. A vorbit si Calin de corul care-ti facea pielea de gaina si iti transmitea o stare de liniste si pace sufleteasca, si o tanti cu o voce divina care, daca ai fi fost mai sensibil te-ar fi facut sa plangi. O slujba inaltatoare, asta e cuvantul, urmata de sedinta foto, pentru care s-a oprit ploaia, cu prietenii nostrii si rudele martore la eveniment.

Alte parti frumoase au fost: Ariana care a aratat ca o printesa si a zambit tuturor cu cel mai frumos zambet al ei, a stiut sa stea la poze si a fost cuminte la slujba, nu as fi avut niciun motiv sa-i cer mai multe si nu ma asteptam de atata maturitate din partea ei. si ii multumesc, desi prea mica sa inteleaga, o iubesc, si ii multumesc si mamei ei ca a crescut o fetita atat de frumoasa si educata si ii doresc si fratiorului ei sa-i calce pe urme. Si nu numai pentru asta ii multumesc nasei mele, ii mai multumesc si pentru tot ce inseamna ea pentru mine, pentru tot ce a facut si pentru ca acum, ca ne-a "adoptat", fac parte din familia ei asa cum mi-am dorit toata copilaria, in plus am primit bonus si un nas care isi da silinta sa se inteleaga cu finul lui. Prietenii lui Calin nu stiu de cine le-a placut mai mult, de nasul care a dansat si baut si a glumit cot la cot cu ei sau de frumoasa mea nasa care a dansat si a avut grija de mine, de machiaj si de invitati. Nu cred ca pot explica vreodata cuiva cat inseamna ea pt mine. O sora mai mare, e putin zis. Le multumesc la amandoi ca au vrut sa faca parte din viata mea.

Cred ca treaba cu intarziatul e "defect" genetic, am preluat-o din familie, acum ca ni s-a extins familia am preluat trasaturi de la Laura :D Nu ne suparam, noi o iubim si intarziata :*

miercuri, 1 iunie 2011

La multi ani, Aliosha!


La multi ani copilului din mine! La multi ani fetei de 10 anisori care se bucura cand primea o inghetata! Multumesc pentru greselile care m-au facut mai puternica, pentru reusitele care m-au motivat si pentru aventurile care mi-au marcat genunchii.

Iti multumesc pentru ca in scoala generala nu te-ai uitat, ca toate celelalte fete, la telenovele, desi ai avut tentative din dorinta de socializare ai stiut sa recunosti, inca de pe atunci, un film prost.

Iti multumesc ca te-ai uitat la Disney si Cartoon Network si ca asa am invatat engleza. Iti multumesc ca nu ti-ai pus sosete in sutien cand ai trecut de pubertate, chiar daca ai facut-o cand aveai 7 ani, si erau cartofi nu sosete, nu se pune, dar iti multumesc si pentru amintirea aceea. Iti multumesc ca te-ai jucat fotbal cu baietii, tenis cu piciorul si te-ai uitat la meciurile Stelei. Doar eu am amintirea acelei dup-amiezi calduroase de vara cand Steaua a invins Dinamo cu 5-0, in ciuda vecinilor carora le purtam pica, din spatele blocului si pentru care ai scris mesajele vulgare de pe trotuar gen: "Uă DINAMO!": si "HAI STEAUA!"

Iti multumesc ca nu te-ai ascuns de mine cand am crescut, ai ramas mereu acolo intr-un colt oricand gata de a iesi la iveala. Iti multumesc pentru amintiri frumoase, prietenii minunate, pentru planurile de nunta facute la petrecerile in pijamale, pentru visele fantastice, pentru o imaginatie bogata care m-a ajutat sa scriu, pentru ca ai stricat video-ul tot oprind imaginea desenelor animate incercand sa copiez personajele de acolo, pentru ca te-ai purtat ca un baiat, dar plangeai ca o fata, te bateai cu baietii, dar iubeai in secret, pentru ca nu ai lasat pe nimeni sa-ti spuna cine esti, pentru ca ai stiut ce vrei inca de atunci.

Te iert pentru semnul de pe mana stanga facut in clasa a 9a, te iert pentru ca nu ai reusit sa fii intotdeauna puternica incat sa-i infrunti pe toti cei ce te-au necajit, te iert ca ai facut alegeri proaste la baieti pentru ca m-ai ajutat sa-mi dau seama atunci cand l-am intalnit pe Fat-Frumos ca el e "the one", te iert ca ai fost lenesa si n-ai citit mai mult, dar nu-i nimic ca acum recuperez, te iert ca nu te-ai dus la petrecerea de sfarsit de liceu, oricum as fi fost singura intre viperele care m-au barfit atatia ani si care m-au facut mereu sa simt ca nu apartin, te iert ca ai stat prea aproape de foc si a rezultat un semn pe fata, te iert ca ai suferit mai mult decat meritau anumite persoane, fete si baieti, te iert ca ai fost prea sensibila si-ti multumesc ca am ramas cu asta, dar intre timp am invatat cum s-o directionez.

Te iert ca ai furat bomboane si mere, te iert pentru ca toate astea m-au ajutat sa devin un om mare si sa respect ce merita sa fie respectat. Iti multumesc ca esti mereu la indemana cand am nevoie de tine si sti sa te retragi cand e cazul. Nu o sa te uit niciodata! La multi ani!

luni, 30 mai 2011

Pasul unu - Doamna Ciabai

Emotii mari pentru mai putin de 10 minute de oficiere a planurilor noastre. Incep sa-mi pun intrebari cu privire la plangerile aruncate statului, cu cozile lui interminabile, cu plimbarile lui inutile cand de fapt in 10 zile poti sa te duci sa te casatoresti in blugi si brusc devi un om integru, dar ca sa fii mai aproape de Dumnezeu trebuie sa te duci cu un an inainte ca sa obtii o binecuvantare de la un preot care probabil nu mai crede demult in Dumnezeu.

Mult stres si probabil si mai mult ma asteapta. Nu mai mancasem de 3 zile, slabisem 3 kg, dar dupa ce a zis da si a si semnat, cand mi-a pus sarmale in fata am devorat tot :D

Si eu ca si Calin tin sa le multumesc nasilor pentru suportul moral si nu numai de care au dat dovada. Sunt niste oameni extraordinari si le multumesc ca au acceptat sa ne fie parinti spirituali.

Iar pentru mama soacra numai laude am. A dat dovada de vitejie, caracter si resurse nebanuite de stamina. A depus un real efort pentru o masa care i-a iesit impecabil si a fost mereu binedispusa si fericita. Ii multumesc ca mi-a lasat baiatul pe mana mea si-i promit ca o sa am grija de el cum stiu eu mai bine.

Lu' mami ii multumesc ca a parcurs 350 de km, cu 3 opriri de rau de masina, pentru mine si ca mi-a ascultat mereu inima si a fost de acord cu toate alegerile pe care le-am facut pana acum. O asigur ca de acum sunt pe maini bune!

Adi si Adina si nasicii multumesc pentru efortul depus sa ajungeti pana aici si va promit cand mai veniti in vizita o sa va ducem si la sarbi si o sa vizitam mai multe, ca n-o sa mai fim presati de timp.

Lo lo te iubim, noi ca tine nu gasim!

duminică, 22 mai 2011

Funny Vs. Util

So, aseara a fost petrecerea burlacelor in Irish pub in Severin si a burlacilor in Club Life. Eu am primit un costum din latex de servitoare cu sortulet alb frumos. Una din fete careia i-am interzis clar sa-mi ia jarteaua pentru rochia de mireasa (pentru ca probabil nu va fi pe gustul meu si nu vroiam sa ia ceva doar sa scape de grija) s-a suparat ca era singura fara cadou.

Asa ca m-am gandit serios la ce fel de cadouri imi doresc de ziua mea cu care NIMENI nu poate sa greseasca. Adica daca as avea nevoie de un sutien as prefera sa mi-l iau singura, sunt multe variabile care pot merge prost in alegerea unui astfel de obiect si e bine sa nu risti, decat daca vrei sa scapi de grija de a lua ceva sau daca "aparatul de bucatarie" este ceva de care am nevoie, iar "petrecerea" in cadrul careia sunt impartite aceste cadouri nu te lasa sa expui un eventual dildo de fata cu bunici, parinti, etc, cum ar fi o cununie civila.

Asa ca pe lista de cele mai tari cadouri intra costumul de latex cu sortulet, mai ales ca se poate bucura Calin de el, lenjerie de corp transparenta si sexy de la Calin, narghileaua de la Calin, Harta Severinului de la Gabi, pantalonii de piele rosii de la Alin. Nu mi-as fi cumparat niciodata unul din obiectele de mai sus, cum nu mi-as cumpara niciodata un dildo, sau orice alta jucarie sexuala, lenjerie comestibila, outfit traznit, biberoane, suzete, s.a.m.d., dar pe care le voi primi cu zambetul pe buze si care vor intra pe lista cu minunatii.

miercuri, 27 aprilie 2011

Life Updates

Nu stiu de unde sa incep. A trecut ceva timp de cand n-am mai scris. Am fost prea ocupata, prea stresata, prinsa de vraja inspiratiei de a scrie iar in Jurnalul unei blonde si in Vampitch. Cu alte cuvinte m-a furat peisajul si am uitat sa pun pauza sa scriu si ce simt.

Cu DTS Flow am tinut-o din party in party, apoi a plecat Lolo si am devenit vicepresedinte la HR si SC, iar Calin e noul presedinte in locul ei. Si acum ne batem capul cu un workshop de creatie literara si cu actele ce trebuie puse la punct.

Nunta m-a secat psihic. Doar daca ma gandesc la ce mai am de facut (si acum, chiar nu mai sunt multe), mi se aprinde un foc in stomac si incep sa transpir. Mai e o luna si o zi pana la starea civila si nici nu stiu cand a trecut anul de cand am inceput sa ne facem planuri. Mi-e frica de zilele in care o sa fiu atat de stresata ca n-o sa mai pot manca. Am trecut si prin asteniile de primavara cu depresii majore, nu stiu cum, dar am trecut cu bine. Ce urmeaza sper sa nu fie la fel de traumatizant cum a fost la inceputul primaverii, desi de cateva zile mi se zbate obrazul stang, macar sa nu raman cu ticuri nervoase :D

Cu invitatiile a fost o aventura (vezi blogul lui Calin), pentru pantofi m-am plimbat prin tot Severinul, si daca asta nu inseamna mai nimic, m-am plimbat si prin tot Bucurestiul, dar pana la urma am cumparat singura pereche, acceptabil de frumoasa (si-asa nu se vede sub fusta) si cam singura care mi-a venit (culmea ca e nr. 39, desi port 4o, si am gasit-o in Severin). Cu rochia de cununie am dat-o in bara, dupa lungi cautari la pas, am incercat si la mouse si cand am crezut ca dau lovitura, m-am inselat. Nu era nici culoarea, nici marimea si am mai si ars-o cu fierul de calcat si a trebuit s-o refaca mama.

Macar am pantofi de cununie, dureros de inalti, dar shmecheri, cu doi de "shm", cum ar zice Anemona. Am si bijuterii de nunta, rochia sper sa fie gata, iar daca la cununie vin in costum de baie s-ar putea sa nu mai observe nimeni pantofii mei frumosi :(

Luna de miere ne-o facem la Kusadasi, in Turcia, unde Calin va fi foarte fericit sa manance tot ce-i sta in cale, mai ales dupa cura la care s-a supus in ultimele luni. Iar eu de abia astept sa stau la soare si sa mananc inghetata si sa il tin de mana pe Calin si sa nu-i mai dau drumul niciodata (de mana cu care nu mananca, bineinteles)