marți, 21 iunie 2011

Pasul doi - In fata lui Dumnezeu


In fata Lui si a prietenilor am facut urmatorul pas. Inca de la cununia civila am senzatia ca ceva e schimbat, cumva reusim, noi, cei mereu punctuali, sa intarziem. La starea civila am plecat un pic cam tarziu de acasa, apoi la restaurant i-am cam facut pe invitati sa astepte, dup-aia am plecat eu la Bucuresti si cand m-am intalnit cu managerul de evenimente am asteptat 30 de minute. M-am dus la gara sa-l iau pe Calin si noroc ca i-a intarziat trenul, altfel ajungeam prea tarziu. Am fost cu el la restaurant si ne-a asteptat tanti juma de ora in hol, iar in ziua nuntii coafeza a intarziat juma de ora, ceea ce ar fi insemnat ca nasa sa vina si sa nu poata sa-mi faca machiajul, asta daca nu intarzia si ea juma de ora. Noroc ca la Biserica am ajuns la timp, dar au tras preotii de slujba si ne-au tinut o ora. Astea sunt partile neplacute din poveste, si, sincera sa fiu, sunt mai mult amuzante decat deranjante.

Partile frumoase, din pasul doi, au inceput din momentul in care Calin m-a vazut, aranjata si-mbracata, si a zis "wow". Apoi a urmat momentul cand afara a iesit soarele desi toata dimineata fusese inorat si urat, pe urma momentul de relaxare completa cand am ajuns la timp la biserica si totul era frumos si la locul lui. Cand am intrat a inceput sa picure, deci ne-a ocolit la mustata. Slujba a fost divina. Cei 5 preoti, desi obositi, isi mascau cascaturile prefacandu-se ca se roaga, zic eu, din respect pentru noi si cei prezenti. Ne-au zambit mereu si ne-au facut sa simtim ca cineva chiar ne binecuvanteaza dragostea. A vorbit si Calin de corul care-ti facea pielea de gaina si iti transmitea o stare de liniste si pace sufleteasca, si o tanti cu o voce divina care, daca ai fi fost mai sensibil te-ar fi facut sa plangi. O slujba inaltatoare, asta e cuvantul, urmata de sedinta foto, pentru care s-a oprit ploaia, cu prietenii nostrii si rudele martore la eveniment.

Alte parti frumoase au fost: Ariana care a aratat ca o printesa si a zambit tuturor cu cel mai frumos zambet al ei, a stiut sa stea la poze si a fost cuminte la slujba, nu as fi avut niciun motiv sa-i cer mai multe si nu ma asteptam de atata maturitate din partea ei. si ii multumesc, desi prea mica sa inteleaga, o iubesc, si ii multumesc si mamei ei ca a crescut o fetita atat de frumoasa si educata si ii doresc si fratiorului ei sa-i calce pe urme. Si nu numai pentru asta ii multumesc nasei mele, ii mai multumesc si pentru tot ce inseamna ea pentru mine, pentru tot ce a facut si pentru ca acum, ca ne-a "adoptat", fac parte din familia ei asa cum mi-am dorit toata copilaria, in plus am primit bonus si un nas care isi da silinta sa se inteleaga cu finul lui. Prietenii lui Calin nu stiu de cine le-a placut mai mult, de nasul care a dansat si baut si a glumit cot la cot cu ei sau de frumoasa mea nasa care a dansat si a avut grija de mine, de machiaj si de invitati. Nu cred ca pot explica vreodata cuiva cat inseamna ea pt mine. O sora mai mare, e putin zis. Le multumesc la amandoi ca au vrut sa faca parte din viata mea.

Cred ca treaba cu intarziatul e "defect" genetic, am preluat-o din familie, acum ca ni s-a extins familia am preluat trasaturi de la Laura :D Nu ne suparam, noi o iubim si intarziata :*

Un comentariu:

Dinu spunea...

URATA ESTI

Trimiteți un comentariu