luni, 30 septembrie 2013

Iubitul meu



Iti multumesc ca m-ai ales sa fac parte din viata ta. Intre noi nu exista doar iubire, exista un parteneriat in luarea deciziilor, o amicitie dincolo de orice forma de prietenie cunoscuta, respect reciproc si, nu in ultim rand, atractie (sper reciproca) si iubire in cea mai pura forma.

Ca sa intelegi cat de mult te iubesc iti dau cateva exemple. Daca ar fi sa vrei sa omori pe cineva, as incerca initial sa te conving sa nu, pentru ca asta face un partener, dar daca mi-ai aduce argumentele potrivite as sapa o groapa cu zambetul pe buze.

Daca ai vrea sa ne mutam peste mari si tari, sa lasam tot ce e al nostru, din punct de vedere material, in urma, as fi trista si mi-ar fi extraordinar de frica, dar as face-o pentru ca stiu ca si tie iti e la fel de frica si doar impreuna am putea sa trecem peste, sa ne tinem de mana intr-un intuneric necunoscut.

Cand esti tu trist partea aceea din inima mea care iti e dedicata in totalitate, si de care nimeni nu se poate atinge sa-ti fure din ea, nici macar bebe, ar plange. Ar plange pentru ca ar fi dezamagita de mine ca nu am reusit sa opresc din timp tristetea. Imi doresc sa am puterea sa-ti iau durerea cu mana si daca cineva mi-ar da posibilitatea asta si daca durerea pe care ti-o iau as simti-o eu in locul tau, n-ai mai fi trist si speriat si nu te-ar mai durea nimic nicio zi din restul zilelor tale pe acest pamant.

Iti apartin in totalitate si orice iti doresti de la viata devine si visul meu. Pentru ca ce ma face pe mine fericita este fericirea ta. Si imi cer scuze si te implor sa ma ierti ca nu sunt un om mai bun, asa cum meriti. Imi cer scuze ca sunt slaba si simpla si ca nu iti spun mai des cat de mult insemni pentru mine. Nu-ti spun mai des cat esti de frumos si cat esti de bun si cat de fericit meriti sa fii. Nu-ti spun pentru ca m-am obisnuit cu tine, mi-a luat ceva timp, dar acum nu ma mai mir in fiecare zi ca un om ca tine imi este sot si tata al copilului meu si toate astea fara sa fie fortat de nimeni. Nu te caci in gusturile omului, a trebuit sa-mi repet mereu asta.

Imi doresc sa imbatranim impreuna si sa trecem prin viata tinandu-ne de mana la fiecare pas, fie el greu sau usor. Cert e ca nu o sa ma satur niciodata sa-ti spun ca te iubesc, cum am facut si pana acum, insa te rog sa-ti amintesti ca pentru mine “Te iubesc” inseamna tot ce ti-am scris mai sus, dar ca sa nu-mi petrec intreaga zi recitand aceste randuri de fiecare data cand simt nevoia, voi prescurta asta in “Te iubesc”.

La multi ani iubitul meu! Si te iubesc!

duminică, 21 iulie 2013

Eric Rafael


S-a nascut pe 2 Iulie 2013 la ora 21.08. Mi-a rupt cu piciorusele lui cele mici, dar puternice, apa, in drum spre nasici. Nu ma asteptam sa vina asa repede, chiar daca ultimele saptamani au fost mai tensionate din cauza episodelor in care ii scadea ritmul cardiac, sarcina a fost una usoara, fara greturi evidente, lipsita de evenimente hormonale, si nici pofte nemaintalnite n-am avut, spre dezamagirea lui Calin.

Dar a venit cand a vrut el, ca eram eu gata sau nu, nu conteaza prea tare. Ca sa fiu sincera mi-e dor de burtica, mi-ar fi placut s-o vad mai mare, doar mai avea o luna intreaga de crescut. Mi-e dor de bebele care era conectat la mine, in mine, si care ma facea pe mine speciala in societate. Acum, doar in compania lui bebe pot fi speciala, daca merg singura pe strada, sunt doar Alina. Dar nici asta nu conteaza prea tare. Ceea ce simti cand tii un pui de om in brate si-i linistesti plansul si ii alini burtica, te face sa te simti de 10 ori mai speciala. Pentru acel pui de om tu esti intreg universul.

Pentru puiul meu de om, eu sunt tot ce are nevoie. Sunt hrana lui, sunt rece cand ii e cald, sunt calda cand ii e frig, sunt uscata cand face pe el, sunt paravan cand ii intra soarele in ochi, sunt prietena lui, sunt alinarea lui, sunt mama lui. 

Pentru mine, puiul meu de om, este tot ce am eu nevoie. Cand ma priveste, desi nu vede decat umbre deocamdata, parca sunt miss Univers, cand se linisteste in bratele mele simt ca as putea muta muntii din loc, cand ma cauta cu privirea si-mi recunoaste mirosul, stiu ca vom fi legati unul de celalalt pentru totdeauna.

Cand operatia a fost gata si mi l-au adus in dreptul ochilor sa-l vad si sa-l pup, n-am putut sa nu plang de fericirea reintalnirii. Mi se parea ca-l cunosc de undeva, parea ca-l asteptam de-o viata si in sfarsit a aparut. Poate l-am visat, poate il confund cu alti bebei, dar si sentimentul care insotea reintalnirea dintre noi doi era acela de mama care-si revede pruncul dupa ce acesta din urma si-a petrecut vacanta la bunici.

Cred ca m-am schimbat peste noapte. Cred ca am devenit mama de cand i-am mirosit si atins prima oara pielea cea fina. Cred ca m-am maturizat, dar cu toate astea sunt complet speriata de tot ce se intampla, in fiecare zi e o noua zi, nimic nu e programat, nimic nu e rutina, iar pana nu o sa ma obisnuiesc cu ideea ca nu pot controla nimic, o sa-mi fie greu sa ma relaxez. 

Dragul meu Eric, iti promit o mama calma si rabdatoare, care o sa incerce cu toata puterea ei sa nu fie frustrata in prezenta ta, sa se joace cu tine si sa-ti ofere tot ce ai nevoie, cand ai nevoie, cat de mult ai nevoie, atat cat imi va sta in putere. Iti promit o mama care iti va fi alaturi oricand si nu te va judeca niciodata. Te iubesc!

marți, 26 februarie 2013

O sa avem un bebe


Vestea cea mare am dat-o pe 14 Februarie. Ne-am gandit ca ne trebuie o zi speciala pentru ceva atat de special. Am vrut sa asteptam din mai multe probleme personale, dar in niciun caz din superstitie. Multe teste impoprtante puteau decide viitorul sarcinii si al bebeului, nu vroiam sa risc sa dau o veste frumoasa ca dupa cateva saptamani sa trebuisca sa dau o veste proasta. Nu pot spune ca a fost o frica nemotivata. Fetele din jurul meu, care au ramas insarcinate, au pierdut prima sarcina. Nu pot sa-mi imaginez ce a fost in sufletul lor, dar ma gandesc ca trauma de a raspunde intrebarilor legate de bebele pierdut era mai mult decat aveau nevoie in momentele alea.

In 2012 la inceputul anului am facut o lista cu asteptarile pentru acel an. Multe s-au implinit chiar la mijlocul anului, altele ceva mai incolo. De pe lista am mai ramas cu: 1.Pixie Tattoo pe umar; (sper sa se implineasca anul asta)
2. Suvite mov in par; (nu mai e asa mare dorinta)
7. Sa iau carnetul; (tin pumnii si invat in fiecare zi)
9. Lectii de dans; (inca sper)
13. Sa mergem in Viena (poate il ducem pe bebe la anul)
15. Sa joc intr-o piesa de teatru (nici nu mai pot sa sper)

Dar pana la sfarsitul anului am mai avut cateva reusite:
12. Sa aranjam casa, s-o facem frumoasa (am inceput ceva modificari, dar merge incet)
14. Sa raman insarcinata pana la sfarsitul anului (ceea ce s-a intamplat pe 11 noiembrie)
19. Sa-mi cumpar aspirator (yey!)
20. Sa-mi rezolv problemele cu dintii (in mare parte s-au rezolvat)


 N-am avut greturi prea mari si dureri insuportabile, inca. Primul trimestru cu greturi a trecut, asa ca nici nu mai sunt sanse sa am. Dureri de spate sunt din cand in cand, nu prea am ce face, dar nimic care sa ma faca sa ma gandesc ca e o sarcina grea si voi uri fiecare saptamana ce urmeaza pana la nasterea copilului.
Chiar daca nu am acel glow de care spune lumea, asa ma simt, si cu cat bebe incepe sa se miste mai mult cu atat ma umplu de pozitivism si fericire. Nimic din relele acestei sarcini nu ma poate face sa urasc aceasta perioada minunata in care am PUTEREA de a creste un pui de om in mine. Mi se pare fascinant, inaltator si o onoare ca mi s-a acordat acest drept. Vorbesc bineinteles cu gandul ca voi naste prin cezariana din cateva motive medicale, despre care n-are rost sa va spun, dar va fi cel mai frumos lucru pe care eu pot sa-l fac cu "manutele mele". Nu o sa pot intrece niciodata aceasta experienta, poate doar daca in viitor voi face o pereche de gemeni :P




Bebele meu are acum 17 saptamani si doua zile. E fericit si miscator si nu vrea sa pape carne gatita, la cuptor, in ciorba sau in tigaie. Tot ce ii doreste inimioara ar fi legume, cat mai multe salate cu otet daca se poate, usturoi cu cartofi prajiti in fiecare zi ar fi paradis, fructe si branzeturi, ceea ce e ciudat, cu mine sigur nu seamana pt ca eu nu concepeam mancare fara carne, in afara de cartofii prajiti cu usturoi, si n-am mancat atatea fructe intr-o singura zi, sau atata branza, de cand ma stie mama. E ciudat, dar vine natural. Ma stramb la carne cum ma strabam la ciorba lu' mami cu prea mult leustean cand eram mica. Nu mananc si nici nu simt nevoia.

As putea sa mananc pizza, cu mezeluri, poate pt ca nu se prea simt fiind amestecate cu de toate, hamburgeri, dar partea cea mai delicioasa, care si acum ma face sa salivez, este salata de varza, ketch-up, maioneza si cartofii din el, si hot-dogi, care ar fi la fel de atragatori ca si hamburgerul. Cand vad carne afumata si frumos facuta la televizor, imi dau seama c-ar trebui sa salivez la ea si sa mi se faca pofta, dar singura pofta pe care o am este sa o gatesc, sa imi iasa mie asa, dar fara s-o miros daca se poate, si s-o dau altcuiva s-o manance.

Mi-e pofta sa fac prajituri, dar nu sa le si mananc, sa gatesc mancaruri complicate, dar eu sa pap salata. De aceea consider ca puiul meu va fi un bucatar chef, dar cu un stil de viata sanatos si vegetarian. Niciodata n-a sunat mai bine o pizza vegetariana ca acum.

Viitorul tatic este un om minunat. N-aveam niciun dubiu pana acum, dar as vrea sa strig in gura mare sa stie toata lumea. Nicio relatie nu poate functiona daca nu ne exprimam gandurile si nu le discutam pana le lamurim, si in caz de nevoie facem compromisuri, ceea ce se intampla din ziua in care ne-am cunoscut, la vorbit ma refer, nu la compromisuri. Sper sa fiu si eu pentru el ce e el pentru mine. Va fi un tatic minunat!  (si ce daca ma repet?) Va avea grija de bebe asa cum a avut grija de mine de cand am ramas insarcinata. Va vrea sa-i implineasca toate dorintele si sa nu-i lipseasca nimic niciodata.

Amandoi suntem coplesiti de ce va urma, ne e frica sa nu gresim, avem emotii imense cu gandul la puiul de om pe care ni l-am dorit, l-am planuit si l-am avut, si de care va trebui sa avem grija, sa-l facem om mare, respectuos, inteligent si cu capul pe umeri. Cum spunea mami meu: "Cand am decis sa va nasc, mi-am asumat responsabilitatea ca voi avea grija de voi pana la sfarsit. Nu voi ati decis sa veniti pe lume, deci nu voi trebuie sa aveti grija de mine, eu v-am vrut, si voi face in continuare tot posibilul sa va ajut, asta insemnand ca voi avea grija si de mine, de sanatatea mea, pentru a nu va pune niciodata in situatia de a avea grija de mine." La fel imi doresc si pentru copilul meu, sa am grija de el, si de mine, si de ta-su, ca sa pot sa am grija de el cat mai mult posibil.

Deja il iubesc si ma ingrijorez mereu si sper ca fac totul cum trebuie ca sa aduc pe lume un bebe sanatos! Imi iubesc familia mea ce frumoasa, un tatic, un mamic, si un bebic, avem tot ce ne trebuie sa fim fericiti.