joi, 2 iulie 2015

La multi ani, pui de om!



Azi ai implinit 2 ani. Azi a fost o zi frumoasa, cam ca ziua in care ai intrat pe lume. Azi te iubesc mai mult ca ieri si mai putin ca maine, vorba poetului, pe care il vei invata la scoala. Azi iti scriu cum am ajuns sa te iubesc si ce au insemnat acesti doi ani pentru mine.

Da, iti spun in fiecare zi cat de mult te iubesc, dar oare stii tu cum m-am indragostit de tine?
Nu stiu daca tii minte cand m-ai atins pentru prima oara, cred ca aveai vreo 12 saptamani, si desi lumea ar spune ca ar fi fost mult prea devreme pentru a te simtii, si poate ca era doar o bula de gaz, cine poate stii, dar eu m-am indragostit. M-ai facut sa ma simt vie, importanta, ca si cand lumea era roz, indiferent de griul care ma inconjura. Tanjeam dupa miscarile tale, sa te simt, sa imi aduca mereu aminte cat de frumoasa este viata. Te-am adorat inca din burta, si nu credeam ca poate sa fie dragoste mai mare decat aia, dar a fost...

Cand te-ai nascut, ai venit mai devreme decat era planuit, pentru ca, sper eu, si tu voiai sa ma cunosti. Cand te-au scos din burtica mea, secundele au inghetat si inima mi-a stat in loc si nu mai auzeam nimic, ma concentram sa te aud pe tine, pana cand ai scos primele sunete, ca un mieunat de pisoi, atunci totul a izbucnit in jurul meu si glasul tau mi-a umplut sufletul. Cu lacrimi in ochi ti-am udat obrazul cand mi te-au aratat si te-au lipit de fata mea ca sa te pup. Eram oarba la tot ce se intampla in jurul meu, tot ce conta in acea incapere erai tu. Apoi te-au luat si te-am vazut de abia cand am iesit din sala. Atunci am simtit prima oara cat de greu va fi cu tine afara. Atunci mi-am dat seama cat de norocoasa am fost sa te am CU mine timp de 35 de saptamani si cat de greu o sa-mi fie sa nu te vad, chiar si pentru cateva secunde.

N-am stiut ce e acela dor pana cand nu ai venit pe lume. Ma intrebam in fiecare secunda, a fiecarui minut, ce faci, cum esti, dormi, razi, visezi, mananci, plangi, de ce plangi. Apoi, dupa ce am ajuns cu tine acasa te verificam mereu sa vad daca respiri, daca esti bine, daca te doare ceva, daca ti-e cald sau prea frig. Si ma felicitam mereu pentru faptul ca POT sa am grija de un pui de om, de o fiinta atat de fragila ca tine, de doar 2,550 kg si 45 cm, si ma luptam sa te alaptez, si sa-ti dau cel mai sanatos aliment care exista, si mereu ma indoiam de mine, mereu aveam dubii ca eu sunt de ajuns pentru tine, dar am fost, nu 100%, dar am fost. Dubiile mi-au rapit superputerea de a te alapta exclusiv, dar atunci cand o faceam ma simteam iar ca atunci cand te-am tinut in burtica, importanta, vie, desi adormita si ciufulita, iar lumea in jurul meu era roz. Asa ma simteam si cand ieseam cu tine la plimbare, imi venea mereu sa strig in gura mare “IA uitati ce am facut eu!! Un OM! E al meu, respira, traieste, zambeste, pentru ca EU l-am creat.”, dar bineinteles ca nu sunt atat de ciudata incat sa fac asta.

Acesti doi ani petrecuti langa tine m-au invatat o gramada, despre cum sa am rabdare, cum sa am vointa de fier, cum sufletul unui copil, in special al tau, e nepatat, e pur si iubitor. Mereu ai avut cate un zambet pentru fiecare om care ti-a zambit, chit ca el era un om al strazii, barbati necunoscuti, oameni murdari, rromi, oameni de la tara, mai colorati, sau prea necolorati, prea gras sau prea slab, tu n-ai facut niciodata diferenta intre ei, tu nu ai clasificat niciodata oamenii pe categorii (nici eu nu o fac), cum fac unii adulti, tu nu ai judecat niciodata, tu ti-ai deschis inima si zambetul oricui si-a dorit sa te priveasca sau asculte.

Ma uimesti pe zi ce trece, cu fiecare lucru nou sau vechi pe care-l faci. Ma simt implinita, familia mea pare sa fie INTREAGA, si nimic nu pare ca lipseste din ea, pentru ca tu o umplii. Ai tot ce mi-am dorit de la un copil, plus inca o mie si una de atribute. Esti sincer, vesel, sufletist, glumet, alintat, iubitor, frumos, destept, esti universul meu. Inca imi doresc sa te ridic undeva sus si sa te arat lumii, pentru ca mie mi se pare, asa cum i se pare fiecarei mame despre copilul ei, ca esti CEL MAI CEL, dar pe bune TU chiar esti.

Nu mi-e dor de anii bebelusiei tale la fel de tare pe cat de abia astept sa vad cum cresti, cum te transformi, cum devii acea persoana care iti este destinat sa devii. Si te vad MARE! Te vad undeva SUS! Te vad puternic si mereu ma vei face mandra de alegerile pe care, mai tarziu, le vei lua singur.

Iti doresc sa cresti frumos, sa am puterea sa te invat lucruri frumoase, sa te ajut sa descoperi lumea si sa fiu mereu langa tine atunci cand lumea iti pune piedici sau te dezamageste. Iti doresc sa intalnesti oameni care sa-ti merite compania si de la care sa inveti lucruri frumoase, iti doresc ca sufletul tau pur si bun sa nu ti se schimbe doar pentru ca intalnesti oameni cu suflet urat. Iti doresc sa ai de unde alege si sa pastrezi doar ce e bun din drumul tau catre maturitate.

Te iubesc, copil frumos! Si la multi ani, pui de om!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu